Întâmplarea care l-a făcut erou pe Emilian Mircea Chitul s-a petrecut în urmă cu 29 de ani, pe 12 august 1995. Aflat în Oradea, pe malul Crişului Repede, lângă actualul pod Ladislau, cu o vecină pe care o însoţea la meditaţii, tânărul a auzit strigătele disperate a doi copii, care se zbăteau neputincioși în apă.
Fără a sta pe gânduri, Emilian a coborât digul în alergare și s-a aruncat îmbrăcat în apă. A reușit sã îi salveze pe cei doi copilași, dar sleit de puteri și cu hainele pline de apă, nu a mai reușit să își salveze propria viață. Curenții puternici l-au tras în adâncul apei sub privirile a a zeci de curioși, care s-au adunat să asiste la scenele de groază.
Nimeni nu a sărit să-l scoatã din apă. Pompierii au ajuns la locul intervenției în circa două minute de la apel, dar nu au mai putut să-l readucă la viață.
„Pompierii militari au ajuns în douã minute la locul indicat și au început cãutãrile. L-au gãsit însã din nefericire în pofida manevrelor de resuscitare ale medicului SMURD. tânãrul nu a mai putut fi salvat.”, spune Camelia Roșca, purtătorul de cuvânt al ISU Crișana.
În vara fatidică, Emilian Mircea Chitul tocmai absolvise Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea. Profesorii își amintesc despre elevul de la biologie-chimie cã era un adolescent sociabil, cu multe planuri de viitor.
„S-a remarcat prin sârguințã, modestie, tenacitate, bun simț fațã de profesori, colegialitate. Ar fi dorit sã urmeze cariera de medic militar.”, spun dascălii care l-au cunoscut.
Acum, tânãrul erou zâmbește din fotografiile păstrate într-un colt al liceului unde a învãțat.
Acolo se aflã și diploma de cetãțean de onoare post-mortem al Oradei acordatã de Consiliul Local. Primăria Oradea a decis ca strada aflată în apropierea locului unde s-a petrecut tristul eveniment sã îi poarte numele.
Moartea lui Emilian a provocat o adevãratã dramã în sânul familiei. Povara pierderii singurului fiu a fãcut ca tatãl sãu sã moarã trei ani mai târziu. Dupã 11 ani, s-a stins și mama lui, ultimul membru al familiei.
