foto Facebook: Sandu de la Pericei
A murit Sandu de la Pericei – un om care iubea frumosul și tradiția
Renumitul Alexandru Tătar, alias Sandu de la Pericei, a murit. A fost un munte de om, plin de căldură și dragoste pentru frumos.
Unul dintre cele mai pitorești personaje din Bihor, de după Revoluție, a fost, cu siguranță, Alexandru Tătar, zis și Sandu de la Pericei.
Născut în Sălaj, bărbatul locuia de mulți ani în Oradea, iar după Revoluție a devenit antreprenor.
Cunoscut pentru celebra sa pălincă de gutui, nea Sandu a fost, timp de mulți ani, unul dintre artizanii târgurilor de profil. I-a dus pălincă de gutui chiar și regelui Charles, în momentele când acesta vizita România.
Anunțul că Sandu de la Pericei a trecut la cele veșnice a fost făcut de apropiați.
„Sandu de la Pericei, am admirat la tine asumarea și curajul de a fi direct, am admirat mândria ta în a-ți promova localitatea de baștină și identitatea strămoșilor greco-catolici din Bădăcin și Pericei.
Îți dădeau lacrimile când povesteai că ești o «spiță» a marelui Iuliu Maniu, prin străbunica Man Terezia, și că străbunicul Tătar Petru a fost primar al Periceiului și are numele gravat în bronzul clopotului din turla bisericii din Pericei. Erai mândru că, în satul tău natal, își dorm somnul de veci personalități de seamă ale Sălajului: Iacob Deleu (tribun al lui Avram Iancu, primul învățător român din Pericei), Victor Deleu (avocat și primar al Clujului, luptător pentru Unirea de la 1918), Ioan Sima (pictor, renumit colorist) și alții”,
a scris unul dintre nepoții lui Sandu, pe rețelele de socializare.
Cel mai mare monument al cepei din lume, realizat de Sandu de la Pericei
În 2009, simbolul ridicat pentru a venera o legumă – monumentul cepei din Pericei, județul Sălaj – avea o înălțime de 6,5 metri. Piesa a fost realizată de Cornel Durgheu, decanul Facultății de Arte Vizuale din Oradea din acea perioadă.
Monumentul a fost comandat de Alexandru Tătar, alias „Sandu de la Pericei”, omul de suflet care a vrut astfel să aducă un omagiu cepei, pe care o mânca aproape la fiecare masă.
Un om care îți dădea și cămașa de pe el
Cei care l-au cunoscut pe Sandu știu că inima lui bătea pentru tot ce e frumos, pentru tradiție, pentru autentic. Cei care i-au trecut pragul casei știu că nu te lăsa niciodată să pleci cu mâna goală de la el.
Întâi te punea la masă, tăia felii dintr-o bucată mare de pâine de casă, bucăți zdravene de slănină și, bineînțeles, ceapă, care era nelipsită.
O presăra cu sare și o bătea într-un ștergar, ca să nu fie gustul atât de puternic.
Iar înainte de masă, trebuia să închini cu el un pahar de pălincă. Spunea mereu că „aia e pălincă bună, dacă mărgelele ei țin cât spui Tatăl Nostru.”
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
